Tu sei un angelo…

              Dupa cateva ore plictisitoare de stat practic degeaba, imbracat in costum pe o caldura sufocanta, mi-am vazut ingerul. Acelasi zambet cald, aceeasi privire patrunzatoare. I-am luat un trandafir mare si rosu. Se completau precum apa cu nuferii dintr-una din picturile lui Claude Monet. Simteam cum inima voia sa imi iasa din piept atunci cand i l-am oferit. Din pacate nu am putut sa ma bucur prea mult de momentele alea, tristetea coplesindu-ma din nou. Nu-mi imaginez nici eu cum de a devenit asa de importanta pentru sufletul meu intr-un timp asa de scurt, cert este ca nu mi-o pot scoate din minte. Astept vara, sa calatoresc, sa o pot uita temporar, desi nu as vrea ultima parte. Poate cand voi reveni lucrurile se vor schimba, pana atunci ma indoiesc. Vointa, sufletul si lupta nu rezolva nimic decat atunci cand ai un aliat care sa te ajute. Chiar daca in razboi si dragoste, totul e permis, orice as face de unul singur e sortit esecului. Inchei aceste randuri cu o lacrima rebela cazuta din niste ochi negri plini de speranta si ma indrept cu capul plecat spre intrarea din lumea mea, lasand in urma un creion rupt pe o foaie patata de niste ganduri pe care nimeni nu le va intelege. [Melodia zilei: James Morrison ft. Nelly Furtado - Broken Strings]

Un răspuns sa “Tu sei un angelo…”

Lasă un răspuns